Scârțâie ușa. Sfioasă, tresar.
Dorm toate străzile goale.
Nori luminoși se perindă arar
Peste-ale ceței hotare.
Murmură norii ceva cunoscut..
Inima azi se deșteaptă?
Viața cea nouă sau cea din trecut –
Care-mi răspunde în șoaptă?.
Norii de-ar duce necazuri și-amar,
N-aș fremăta-n așteptare.
Scârțâie ușa deschisă. Tresar.
Lacrimi. Și cântece. Jale.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și reflecție asupra trecutului, folosind imagini ale naturii și ale unei uși care scârțâie ca simboluri ale amintirilor și emoțiilor profunde. Vorbitorul se confruntă cu întrebări despre viață și identitate, oscilând între speranță și jale.