Primăvară. Un clopot sunând.
Ai deschis o fereastră zglobie.
Ziua albă a râs și s-a stins. Fluturând,
Norii-s caiere roz în tărie.
Ți-a mijit un surâs, dar deodată s-a dus.
Ce-a putut să te tulbure oare?
Plec în codrul cel roz, de apus..
M-ai iertat, dar mă-mpingi în uitare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și regret într-un cadru de primăvară. Vorbește despre o iubire pierdută și sentimentul de a fi împins în uitare, în ciuda iertării aparente.