Poetul ros de îndoială
Stă la răscruce surghiunit.
Se stinge noaptea de sineală,
Mijește-un palid răsărit.
Nu vede în trecut nimica,
Pe ce drumeag s-o ia acum?
Și el simțind că-i frânge frica
Se-oprește surghiunit în drum.
Nădejde-n ochi i se arată,
El n-o-nțelege mai defel..
Va fi o zi, o vreme-odată,
Va fi în fața lui un țel.
Sensul versurilor
The poem depicts a poet consumed by doubt, standing at a crossroads in life. He is lost and uncertain, but a glimmer of hope appears, suggesting that a purpose will eventually emerge.