Lungi poteci pădurea are.
Pân’ ce steaua s-o ivi,
Urmele de le-aș găsi..
Lin foșnește iarba moale.
Șoapte peste tot auzi
De cei dragi, ce-s duși departe..
Călătoare vorbe-n noapte
Cern pe brazii verzi și scunzi..
Nici un pas de iarbă moale
Oare nu s-o fi atins?..
Iată – steaua s-a aprins!
Lungi poteci pădurea are.
Sensul versurilor
Poezia evocă un sentiment de nostalgie și căutare în natură, posibil după o persoană dragă pierdută. Imaginea potecilor lungi și a stelei care se aprinde sugerează o speranță fragilă în mijlocul tristeții.