În zile pale, printre case
abia te văd pentru o clipă.
Cu ochii tu mă arzi. Pe urmă
dispari pe-ntunecate uliți.
Dar nu degeaba mă învălui
cu focul ochilor în taină.
Și-n taină, nu degeaba ție
mă-nchin, minciună taciturnă.
Poate-n aceste nopți de iarnă
ne-om azvârli-ntr-un bal haotic
și în sfârșit precum pumnalul
tot ochii tăi mă vor ucide.
6 octombrie 1909
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire obsesivă și distructivă, marcată de mister și presimțirea unui final tragic. Ochii persoanei iubite sunt văzuți ca o sursă de lumină și întuneric, de atracție și moarte.