În odăi – căldură mare.
Ieși în noaptea înstelată
Să admiri nepăsătoare
Inimile-arzând odată.
Ruguri sunt abia văzute,
În genune pâlpâinde.
Visele li-s absolute,
Neștiute, infinite.
O! de ce peste genune
Nu se-avântă-acum în noapte?
Oare în cerească lume
Întâlnirea-i peste poate?.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nostalgie și melancolie față de o iubire trecută, pierdută. Naratorul reflectă asupra amintirilor și a viselor neîmplinite, întrebându-se dacă o reîntâlnire este posibilă într-o altă lume.