Emily Dickinson – Mă Alină-n Odaia Ei
Mă alină-n odaia eiS-aud un ceas trăind –Mângâietor un vânt suflaÎn geamuri ciocănind –De tema morții mai uitamCând prunci zburdau colea –Dar ce păcatCă ei trăiauȘi-a noastră se stingea.
odaie
Emily Dickinson – Așteptare
Elysium e tot atât de departeCa și odaia cea mai apropiatăDacă în ea așteaptă un prietenFericirea sau osânda.Ce putere stă la sufletCă poate astfel înduraZgomotul unui pas ce vine,O ușă ce se deschide!
Leonid Dimov – Poemul Odăilor
Ca seria spre fund să fie calmă,Sunt scoase ușile din loc în loc.Adună-ți umerii cei reci sub palmă,Rămâi alături, să privim din toc.E verdele grădinii primăvara,Înviorat cuminte, din brocart,Și scoica venusiană cu ghitarăÎnchisă-n ea de-un Odiseu de cart.E purpura adâncă-n draperieCu fluturi de email în cute-ascunșiȘi mantii de prelați plecați să fieÎn reci bazilici de … Citește mai mult
Leonid Dimov – Bust
Intră mai iute-n odaie,Pune pe plită să fiarbăButure vânăt de oaie,Scoate-mi ciulinii din barbă.Uite, venit-au sătenii,Iar să le spui despre mine;Pune, te rog, mirodeniiNegre și mestecă bine!Adu-mi căciula de sus,Du-mă la geam și mă lasă:Țeapăn, s-a tras spre apusCerul de țiplă geroasă.
Ion Minulescu – Cu Toamna În Odaie
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,Mi-a bătut cu degete de ploaie..Şi la fel ca-n fiecare an,M-a rugat s-o las să intre în odaie,Că-mi aduce o cutie cu CapstanŞi ţigări de foi din Rotterdam..Am privit în jurul meu şi-n mine:Soba rece,Pipa rece,Mâna rece,Gura rece,.Doamne!.. Cum puteam s-o las să plece?Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?Dacă-n toamna … Citește mai mult
Nichita Stănescu – Anica
Anica.Sughița:Cineva gândea la ea.Cam peste-o lună-i dusă la vedereOdaia zace în tăcere,Perdeaua are ciucuri, crețuri,Pe masă – cinci dulcețuri.Când se-ntoarce de la el,spârc, pe ea, un porumbel.Petițoarele îi spuncă-i semn bun.Octombrie 1954
Alexandru Colorian – Interior
Odaia unde-odată ai plâns și ai visatLa glasul reveriei, în seri-năbușitoare,Te-ntâmpină tăcută, în umbră plutitoare,Cu dragoste de soră — de parcă n-ai plecatSpre-oraș cu-amurguri triste, sub ele DâmbovițaCe te-ntovărășește cu val verzui, ca vița.În jur, reînvie toate, din praf și din sulfină,Portretul șters al mamei, din cadru iar zâmbește,Pe masă flori uscate, — piticul povestește.În … Citește mai mult
Aleksandr Blok – În Odăi
În odăi – căldură mare.Ieși în noaptea înstelatăSă admiri nepăsătoareInimile-arzând odată.Ruguri sunt abia văzute,În genune pâlpâinde.Visele li-s absolute,Neștiute, infinite.O! de ce peste genuneNu se-avântă-acum în noapte?Oare în cerească lumeÎntâlnirea-i peste poate?.