Iar o zi o să mai fie.
Tânără, strălucitoare,
Tu pășeai, scăldată-n soare,
Pe cărarea azurie.
Astfel o-ntâlneam în zare,
Ziua-n miezul primăverii
Și seninei umbre-a serii
Îi ieșeam voios în cale.
Vis sublim de fericire –
Tu-n azur pășind senină.
O, de ce nu vii, Tu, vină
Nu doar în închipuire!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru o iubire idealizată, asociată cu frumusețea primăverii. Naratorul își amintește de o prezență feminină eterică, scăldată în lumină, și tânjește ca această viziune să devină realitate, nu doar o închipuire. Tonul este melancolic, reflectând dorința profundă și sentimentul de pierdere.