Fugit din munți în codrul mare,
Văd felinare-n preajma mea.
Îmi bate inima mai tare –
Până în zori m-or căuta.
De-al bălții foc eu nu am știre,
Eu ca o buhă-n noapte văd.
Las’ să mă caute-n neștire,
Prin cudre ierbi făcând prăpăd.
Îi va fi atrage balta-n ceață,
Se va închide cercul fad.
Și-i va privi de-a dreptu-n față
Fantoma mea cu chipul alb.
Sensul versurilor
The poem depicts a flight into the wilderness, seeking refuge from pursuers. The speaker anticipates their demise and envisions their ghost haunting those who seek them, suggesting themes of escape, mortality, and a connection with nature.