Vocile mele cântă
încât să nu le cântați voi
să-mi ticsiți gura cu perle în zori
veșmintele păsării dezolate în ploaie.
Acolo, în așteptare,
erupe o rumoare liliachie.
Și acolo, când va veni ziua,
o partiție solară sub mici tălpi negre.
Și când e noapte, mereu,
un trib de cuvinte mutilate
cerând azil în gâtlejul meu
pentru ca să nu le cânte
efaștii proprietari de tăcere.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta pentru exprimare într-o lume care încearcă să suprime vocea individuală. Este un strigăt de rezistență împotriva celor care impun tăcerea, o pledoarie pentru dreptul de a se face auzit.