Alejandra Pizarnik – Inele de Scrum
Vocile mele cântăîncât să nu le cântați voisă-mi ticsiți gura cu perle în zoriveșmintele păsării dezolate în ploaie.Acolo, în așteptare,erupe o rumoare liliachie.Și acolo, când va veni ziua,o partiție solară sub mici tălpi negre.Și când e noapte, mereu,un trib de cuvinte mutilatecerând azil în gâtlejul meupentru ca să nu le cânteefaștii proprietari de tăcere.