Strănepot al oceanului
cărturar și-nțelept, nepot
al reptilei care dădea de veste când se cutremura pământul,
fiu al focului și-al invizibilei zăpezi,
părinte-al muntelui gata de însurătoare,
bunic al soarelui ce nu apune
nicicând în țara asta dorm.
Drumeț, drumeț frumos! tu lasă-mi umbra
ta proaspătă: prea dogorește
eternitatea mea.
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura profundă dintre om și natură, evidențiind moștenirea ancestrală și ciclul etern al vieții. Vorbește despre rolul omului ca parte integrantă a universului, conectat la elemente primordiale precum oceanul, focul și pământul.