Piatră, în loc să spun:
„Bună ziua, piatră”,
ar trebui să te-admir
îndelung, îndelung,
iar tu să vorbești pentru mine:
„Bună ziua, poete!”
mi-ai spune, și chiar:
„Bună ziua, piatră!”
ca să-mi arăți
că nu te lași dusă de nas de niște cuvinte.
Atunci, demn de tine,
asemenea ție,
aș aspira să fiu om.
Și am fi frați,
geloși amândoi
pe natura ce ne-am părăsit-o.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație neconvențională cu o piatră, văzută ca un model de demnitate și autenticitate. Poetul aspiră să atingă o stare similară de echilibru și să se împrietenească cu natura, recunoscând înstrăinarea de aceasta.