Un stejar era gata să-și aducă aminte.
O colină visa multe vise.
Un fluviu iubea înserarea
mai tare decât e voie să iubești.
Flăcării sale temătoare
lumânarea își povestea copilăria.
Un lac avea numeroase inimi.
Pur și simplu, pe stradă,
un afiș foarte verde
nu accepta să moară.
Mai sensibili ca noi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sensibilitatea și fragilitatea vieții prin imagini poetice din natură și obiecte cotidiene. Elementele naturii și obiectele neînsuflețite sunt personificate, sugerând că acestea pot simți și suferi la fel ca oamenii.