Trebuie, la cotul acestui drum,
în această așteptare ce mă-ncearcă,
să-mi construiesc un adăpost de lemn și piatră.
Căci, în sfârșit, speranța
revine din această călătorie
ce a durat prea mult.
Dar într-un moment, vai,
când nici acoperiș n-am deasupra capului,
nici covor sub picioare.
Sub pământul iradiind,
n-am urcior
să-i car apă.
Ca să se odihnească, obosită fiind,
n-am pat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de disperare și neputință al unui om care așteaptă zadarnic, simțindu-se lipsit de resurse și adăpost. Speranța revine, dar omul nu are nimic să-i ofere.