Ahmad Shamlou – Cântecul Omului Înebunit
Trebuie, la cotul acestui drum,în această așteptare ce mă-ncearcă,să-mi construiesc un adăpost de lemn și piatră.Căci, în sfârșit, speranțarevine din această călătoriece a durat prea mult.Dar într-un moment, vai,când nici acoperiș n-am deasupra capului,nici covor sub picioare.Sub pământul iradiind,n-am urciorsă-i car apă.Ca să se odihnească, obosită fiind,n-am pat.