Ahmad Shamlou

Ahmad Shamlou – Cântecul Omului Înebunit

de

Trebuie, la cotul acestui drum,în această așteptare ce mă-ncearcă,să-mi construiesc un adăpost de lemn și piatră.Căci, în sfârșit, speranțarevine din această călătoriece a durat prea mult.Dar într-un moment, vai,când nici acoperiș n-am deasupra capului,nici covor sub picioare.Sub pământul iradiind,n-am urciorsă-i car apă.Ca să se odihnească, obosită fiind,n-am pat.

Ahmad Shamlou – Moartea Nazarineanului

de

Cu sunet neschimbat,netulburat, târâșul greu al lemnului răsfrântpe ceafa Lui, trasa peste pământo linie apăsătoare și vibrantă.„Coronați-L cu spini!”iar peste scrâșnetul adânc al lemnului-povarăși pe-al durerilor delir,se răsucea un bici de foc.„Mai repede, Nazaritene, mai repede!”.Mila ce-o regăsea în ființa Luiîi alina toată durereași ca o lebădă trecând solemn,își contempla adânc luciditatea.„Hai, biciuiți-L!”.Un cnut din … Citește mai mult

Ahmad Shamlou – Cântecul Cunoașterii

de

Cine ești tu, tu, căreia îi spun numele meucu încredere?Îmi pun cheile caseiîn mâna ta,împart pâineafericirilor mele cu tine,mă așez lângă tineși pe genunchii tăiși adorm așa,în liniște.Cine ești tu?Vreau să mă opresc cu tine,cu încăpățânare,în țara viselor mele.

Ahmad Shamlou – Alte Cântece

de

Tu intri în casă cu un salutși o părăsești cu un rămas-bun.Tu, constructorul, viața mea,nu ești decât o clipă între acest salutși acest rămas-bun.Fiecare moment așteaptămomentul care urmează.E un du-te-vino al balansoaruluicare antrenează mișcarea pendulului.E un pas după pasulce trezește drumul,e o continuitate compunând timpul meu,sunt momentele ce-mi umplu viața.

Ahmad Shamlou – Incredibilul Adevăr

de

Incredibilul adevăra regăsit ochice-au cunoscut insomnia multă vreme.Frumuseţea visează să trăiascăîntr-un somn mai trainic decât moartea,în timp ce disperarea aşteptăriicântă imnul sărăciei, mai amar.Şi omul a ajunsla templul adoraţiilor sale.Un om în ţinutul uimit al privirii mele,în ţinutul uimit al mâinilor mele adoratoare.Un om cu toate dimensiunile sale,eliberat de apropiereşi de îndepărtare,un om care nu … Citește mai mult

Ahmad Shamlou – Și Ochii Tăi Sunt Secretul Focului

de

Și ochii tăi sunt secretul focului.Și iubirea tae victoria omuluicând se grăbește într-un războiîmpotriva sorții.Și brațele tale suntun colț ca să trăiești,un colț ca să moriși o fugă din oraș,rușinoasă insultă la curățenia ceruluicu miile-i de degete.Muntele se naște cu primele pietreși omul, cu primele dureri.În mine era un prizonier răzvrătitcare nu se putea cu … Citește mai mult

Ahmad Shamlou – Alte Cântece (VI)

de

Nu știm să măsurăm după eiadevărul și frumusețea:mânia cititorului de aici se naște.Un om mărginitnu poate stoarce nimic din lectura sa.Astfel, într-o zi, am pus o qasideh pe o foaiepe care din întâmplare vântul a dus-oîn stradă.Era într-o vineri.Îmbrăcat în negru, de la cimitir se întorceaun om,cu ochii roșii și umflați de atâta plânspe mormântul … Citește mai mult