Va fi o primăvară când, palidă și rece,
Va trebui să intru solemn în veșnicie?
Va fi o primăvară,
—
Cu muguri roz
Pe ramuri,
Și triluri inspirate
De-a vieții armonie?
Va fi o vară caldă cu aur mult pe lanuri,
Cu freamăt de pădure și cu argint pe zări?
Cu nopți înfășurate
În feerii albastre,
Cu munți enormi de roade
Și mii de frământări?
Aș vrea să fie toamna cu pete mari pe frunze
Și cu topiri de-aramă
Pe umede cărări.
Când desfrunziți copacii
Vor geme triști prin parcuri
Cerând eternității
Supreme-mbrățișări.
Sensul versurilor
Piesa explorează neliniștea și incertitudinea legate de moarte și eternitate, folosind imagini ale naturii în diferite anotimpuri. Vorbitorul își exprimă dorința ca moartea să fie similară cu toamna, un moment de tranziție pașnică și acceptare.