Magia blândelor amurguri
S-a prins de ramuri și de flori,
Într-o risipă de culori
Ard înălțimile pe ruguri.
Dantela frunzelor pălește
Sub pulberile aurii,
În largi cupole viorii
Poem de visuri se-mpletește.
Prin cercuri albe de argint
Își plimbă Dunărea vecia,
Ducând în unde nostalgia
Atâtor ceasuri ce ne mint.
O mână rece și obscură,
Împarte noi melancolii,
Căzând în suflete pustii
Ce-au ars de dragoste și ură.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de tranziție, de înserare, încărcat de melancolie și nostalgie. Natura este personificată, iar trecerea timpului aduce cu sine amintiri și sentimente contradictorii.
