Ninsoare îngerilor o văd
Vâslind prin vidul infinit
Cântarea icoanelor căzute-n
Adormirea timpului rărit
Un vânt absoarbe mâna
De nisip călcată-n asfințit
Ninsoarea îngerilor o văd
Pierzându-se…
Trăgând cortina de sfârșit
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune melancolică asupra efemerității vieții și a trecerii timpului, folosind imagini puternice legate de natură și spiritualitate. Sugerează o acceptare a sfârșitului, văzut ca o cortină care se trage.