Stefan Augustin Doinaş – Ninsoarea

Văzduh nevârstnic. Stau și-ascultO mută convertire-n lucruri.Decembrie-mi vestea, demult,Acest pojar de involucruriSuflate ca din nări de boi,Această oarbă constelareDe inocență peste noi.Ce liniște! Pe inelareDescind logodne. În auz(mai vechi sună vechile cuvinte?)țâșnește, incers, un havuz.Alcătuire prea fierbinte,Obrazul nostru plânge, ros-ca de acizi rotind în pâlcuri-de-un ger înalt și somnoros,de-un grai virgin ce pune tâlcuripe gură, … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Ninsoarea

De prea multă vreme suntem în viațăca să nu le știm pe toate ale vieții,dar trece din când în când îngerulși deodată le știm pe toate cele deodatăîn timp ce le uităm deodatăpe toate cele deodată.După aceea, cum e și buna cuviințăgeometria fulgului de zăpadă se mai schimbă în mâlîn timp ce Nilulcurge, curge, curge.

Aflacailor Adrian – Ninsoarea Îngerilor

Ninsoare îngerilor o vădVâslind prin vidul infinitCântarea icoanelor căzute-nAdormirea timpului răritUn vânt absoarbe mânaDe nisip călcată-n asfințitNinsoarea îngerilor o vădPierzându-se…Trăgând cortina de sfârșit