Zadarnică-nflorirea ta-mi răsare,
Solie din lumini crescând sub zări.
Iar, tânără, dorești strălucitoare
Din parte-mi laude și dulci cântări.
Ci tu, curată, când cu mâini de flori
Dai pietrei lui Memnon gingaș alin,
Seninul semn al mândrei Aurori
Răspuns primește numai prin suspin.
1865
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment de dezamăgire și melancolie în fața frumuseții efemere a naturii. Imaginea florii care înflorește zadarnic și a aşteptării unui răspuns care se transformă într-un suspin sugerează o pierdere sau o speranță neîmplinită.