Sufletu-mi, nufăr pe ape,
Gândul de-acum, val molesit,
Viața-n zadar vrea să mă-ngroape.
Totu-i sfârșit.
Dragostea mea, apă-nceată și verde
Între nămolurile moi,
sufletu-mi, albele foi își pierde,
albele foi..
Cad inserări, triste, -n târziu lancezite;
palide zări. Soare rănit
trimite nopții pe nesimțite
somn veștejit.
Stelele, vechi luminițe de ceară,
doru-trecut din pierdut înnoiesc,
moarte destine din tine-au să ceară
jocu-firesc.
Sufletu-nfrânt – intră ca nufăru-n ape,
Tot mai adânc, în el adâncit ;
Totu-i departe, totu-i aproape.. tot
În sfârșit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deznădejde. Sufletul se simte copleșit de tristețe, iar viața pare să-și piardă sensul, apropiindu-se de un final inevitabil.