„Mama ta de valah”
(Un prieten de-al meu, nu de mult).
Adineauri am scăpat ca prin urechile acului.
Nu mă refer la mine, fraților.
Fraților, nu mă gândesc la scăfârlia mea.
Ea-i în siguranță.
În traista
pe care-o poartă, mândru,
călăul familiei noastre.
Ci, poetul e neam cu cine?.
E-adevărat, eu cresc cu capul în jos.
Dar eu și dorm între tatăl meu mort
Și vie mama mea care nu există.
Poetul e neam cu cine?.
Dacă inima ți se zbate în piept și vrea să iasă,
lasă-l, câinele, lătrând, lasă-l
printre stele.
Și așteaptă liniștit
reîntoarcerea Faraonului de prin vecini,
din Osiris.
Căci poetul e neam cu cine?.
Poetul e neam cu cine?.
Nu știu. Și eu de-abia scăpai adineauri.
Sensul versurilor
Poemul explorează incertitudinea identității poetului și a rolului său în lume. Se confruntă cu teme precum moartea, existența și căutarea unui sens într-un univers ambiguu. Poetul se simte dezrădăcinat și interoghează apartenența sa.