Un înger de marmură albă,
Cu degete lungi și subțiri,
Presară pe-o groapă
Uitată,
Camelii
Și albi
Trandafiri.
E lună și zarea-i de aur
Și morții-n adâncuri tresar.
Fantome,
Pe cripta
Funeră
În dansuri macabre
Apar.
Grăbite spre înger se-avântă
Cu freamăt de oase subțiri,
Și-n gestu-i
De daltă
Statuia
Presară mereu
Trandafiri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă într-un cimitir, unde un înger presară flori peste morminte. Fantomele se adună, sugerând o legătură între viață și moarte, amintire și eternitate.