Versuri corectate și adnotate
Fotolii largi, penumbră gri, frig umed, și puținParfum de roze albe în declin.Iar noi tăcem:În jurul nostru liniștea suspinăMai senzitivă ca o violinăȘi fiecare vorbă ce am spuneAr rupe armonia unei strune.În gesturile tale mă cufund,În gesturile tale ce ascundCeva convalescent sau muribund.Penumbră gri, frig umed – și târziuAu leșinat molatec trandafirii,Iar în oglinzile destăinuiriiS-a … Citește mai mult
O molimă a gropilor se întindea spre mine părând că nu ar vrea nimic și nici măcarun nume.Atentă și hipnotică îmi împietrea mișcarea și deopotrivă mă înălța spre spaimă.Și ca nocturnă arătare se întindea alături în așternutul umed ca într-un repaus recefăcut pentru respingere în foșnetele frunzelor uscate.Iar eu n-aveam decât cuțitul peste piept alături … Citește mai mult
Din farmecul de lună, un luciu de mătaseÎnvăluie fantastic locașul celor duși;Sosește miezul nopții și morții-ncep să iasă:Sunt palide schelete cu frac și cu mănuși,Cu șaluri de bunică, cu rochii de mireasă.În gesturi grațioase, dar reci și obosite,Se plimbă prin alee tăcuți și gânditori;Din golul plin de umbră al largilor orbiteAcelași spleen sălbatic se-ntinde peste … Citește mai mult
Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouăUn tremur vag de lună nouă,Iar nuferii, când raza-i bate,Par, în acea singurătateCe frica-ncepe s-o propage,Că-s niște mici arhipelage!Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei morți.E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor,O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departeAprinde-o stranie lucire în părul umbrelor … Citește mai mult
Din perina pufoasă,Al strunei mele graiAuzi-l somnoroasă,Dormi! Ce alt dor mai ai?.Sub struna-mi ce cuvântăAl stelelor alaiSimțiri binecuvântă;Dormi! Ce alt dor mai ai?.Simțiri nemuritoare,Cu voi, înalt urcaiDin patima-n vâltoare;Dormi! Ce alt dor mai ai?.Din patima-n vâltoareLa tine mă țineai,În vraja de răcoare;Dormi! Ce alt dor mai ai?.Din vraja de răcoarePrin vis doar m-auzeai.În perini moi, … Citește mai mult
NOCTURNĂG. Bacovia. 1. Sare moina, cade apa, glodSă nu mai știu nimic, nimicAr fi un singur modUn bec agonizează, există, nu existăUn alcoolic trece piața tristă. 2. Orașul doarme dusÎn umezeală greaPrin zidurile acesteaPoate, poate doarme eaCase de fier în case de zidȘi porțile grele, grele se-nchidUn clavir îngână încet la etaj. Refren:Umbra mea stă … Citește mai mult
Liniște, liniște..Trec cerbii prin ariniște..Ce zână le așterne oaremiraj de lună pe cărare?..Auzi-i cum pășesc pe prundspre râul cu argint în fund..Frumoasa mea cu gene lungipășește lin, să nu-i alungi..E-atâta feerie-n văiși-atâta dor în ochii tăi:.Și mi te duci așa curândnorocule duios și blând…. Poveste din ariniște,azi zbucium vreau, nu liniște..
Când te uiți din parc, luna stă pe-un spate de spitalMătușică, ghem de sfoară pentru cei care nu pot să moarăȚipă o pisică, suferință cu înflorituri de copil ce se omoarăMarinari ce n-au iubit de mult cată, fiindcă suntem într-un port comercial.Amintiri de după-amiază: în livadă fructe grele atârnau pe pomiServitoarea strânge mere într-un coș … Citește mai mult
Închis e cerul nostru negru.Și stelele ce bat în elAleargă ploile în ropotVrând să ajungă nicăieri.Închise-s mările din-lăturiÎnchise-n țărmul abisalCe-i obosit de-atâta paturiAcoperite de cristal.Și luna plânge și suspinăLa un zâmbet plecat demultCe s-a închis într-o vitrinăȘi tremură cât mai plăpând.Închisă-i inima din mineȘi plictisită de bătăiDeschiși sunt ochii mei știi bineAtunci când sunt închiși … Citește mai mult
Tăcerea nopții, dureroasa tăcerenocturnă… De ce se-nfioară astfel sufletul meu?Îmi aud murmurul sângelui –o furtună-nveșmântată-n mătase-mi trece prin cap.Insomnia! Să nu poți adormi și, totuși,să visezi. Sunt un auto-modelde disecție spirituală, un auto-Hamlet.Îmi subțiez tristețeaîn vinul nopții,în minunatul cristal al întunericului –și mă întreb: mai e mult până-n zori?Cineva a închis o ușă –A trecut … Citește mai mult