Tot zgârâindu-şi inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Şi ştirbă, mestecând misticării, –
Un pişicher de-ureche-l prinse zdravăn
Şi, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd şi reavăn
Veşmântul cuvioasei lui chemări.
Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nşirau – mătănii. Palid tare,
Taruffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulţumi să-i ia doar anteriul.
– Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.
Sensul versurilor
The poem depicts the unmasking of Tartuffe, a hypocrite who hides behind a facade of piety. He is caught and stripped of his religious garments, revealing his true, sinful nature. The poem satirizes religious hypocrisy and the exposure of those who pretend to be virtuous.