Versuri corectate și adnotate
Nu, nu e deloc mai largă inima mea decât lumea.E mult mai mică.Nici cel puțin toate durerile mele nu încap în ea.Iată de ce îmi place atât de mult să vorbesc despre mine.Iată de ce mă dezbrac,iată de ce mă răstesc,iată de ce frecventez ziarele și mă expun fără milă în librării:am nevoie de toate.Da, … Citește mai mult
Dacă nu poți să-I simți parfumul,Nu intra în grădina Iubirii.Dacă nu vrei să te dezbraci,Nu intra în torentul Adevărului,Rămâi unde ești.Nu veni în calea noastră!”Iubirea a spus – Căutarea”
Ea se dezbracă și nu este goală ca oricare altă femeiecare și îmbrăcată nu-și lasă niciun secret nespus.Se așează pe cearșaful întins ca nisipul unui deșertcând nu trece pe acolo vântul călărind urmele a o mie de cămilecare duc haremul dintr-un pat într-altul.Și după ce se lasă cu totul încă nu știu dacă am privit-o … Citește mai mult
Nu-i chip să faci un pic de pace?Nu doar cu mine? Şi cu tine!E-atât de greu să te dezbracebărbatul care-a vrut ca mâinesă-ţi fie mâinilor găoacedin untul unor mări de pâine?E-aşa de greu să înţelegică ştiu cum eşti? Să te dezlegi?S’accepţi că nerostirea frântăe asumare, e înfrântămândria celui ce doreşte?Nu-i greu şi poţi!Opreşte-te! priveşte!
Treaba-i așa.Ne știm de vreo 3 ani de zile, fatoși ești singura pe care încă nu am dezbrăcat-oașa că asta-seara nu mai ești de cearăîncearcă în asta camerăsă fie prima oară, fatoarată-mi tot, jos farduriledacă nu poți, poate ledau eu pentru tine coateleda-le jos, dacă nu scoate-lenu te-ntoarce ca altădată cu spatele, fatoarată-mi tot ce … Citește mai mult
Am un fel de a fi cel puțin ciudat,Ai un fel de a mă privi cel puțin enervant!Am un fel foarte ciudat de a privi lucrurile noi,Am un fel foarte ciudat de a dezbrăca oamenii goi.
Cădem într-una,pe la colțurile străzilor pustii,ale Zilelor fără adăpost,din Sângele cu Gene defecte,ale Greșelilor Creației,Păcatelor Originare,în care ne-am întrupat,pentru a Cunoaște,Durerea vie și plină de carismă,a Iluziilor Vieții și Morții,ce ne aruncă în vâltoarea Destinelor,pentru a ne dezbrăca,de haina strălucitoare a Nemuririi,care nu poate fi purtată,în Infernul Disperărilor acestei Lumi,a Deșertăciunii.
Refren:Hai, vecina, vreau să viiCă nu mai suntem copiiSă ne facem fanteziiSă ne ținem de prostiiHai, vecina, vreau să viiCă nu mai suntem copiiSă jucăm doar în halateUn poker pe dezbrăcate. E vecina singuricăPe-ntuneric îi e fricăTrage draperiileȘi-aprinde luminile.Vecina a crescut mareVrea și ea o sărutareLa rochiță poartă SȘi pe mână poartă Guess. Eu am … Citește mai mult
– Ia-ți umărul meu și te fă albastră!– Na-ți ochii-mi prin care-alergaiȘi-ți fă evantai!– Dacă aștepți, îmi dezbracȘi fosforul, ultimul frac.– Prinde-mi batista, agit-o!– Când va trece trenul, iubito..– Până una-alta,Mână luna balta.
Întâi îmi aruncUnul câte unulCuvintele,Savant picurate,Împerechindu-seÎn cădere;Apoi anii,Unul câte unul,Egal depărtați între ei,Cu știința subtilă a gradării;Mă precipit apoiȘi ca-ntr-un naufragiu aruncTot ce e lest,Tot ce mă poate trage la fund,Amintirile, dorințele, patimile,Iubirile, în cele din urmă,Și, când nu mai e nimicDe aruncat,Nici o haină, cât de subțire,Pielea mototolită mi-o dezbracȘi carnea amorțită de pe … Citește mai mult