Versuri corectate și adnotate
Ce faci tu, literatură?Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,așezi negustorul de hârtiela masa celui cu burta plină de litere,pui păduchi de aur în chica boemuluiși tricolor pe pieptul academicianului,dar nu poți îndulci apa înecatului,nici topi zăpada leprosului,nici îngrășa vinerea săracului.Când vin contabilii Domnuluicu terfeloagele lor de măsurat căința,tu cu porumbeii,tu cu gugustiucii,tu cu păsăreleleurci în … Citește mai mult
Albumul? Bal mascat cu lume multă,În care toți pe sus își poartă nasul,Disimulându-și mutra, gândul, glasul…Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă.Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.Un vers încerc cu pana mea incultă.Pe masa ta așez o foaie smultă,Ce de când e nici n-a visat Parnasul.Spre-a-ți aminti trecutele petreceri,Condeiu-n mână tu mi-l pui cu … Citește mai mult
Sunt inși ce-și fac prieteni cu bulucul,La fel cum și-ar schimba surtucul.Cât este nou, de el nu se desparte,Apoi îl lasă slugilor, să-l poarte. Acela-i mai deșert, vezi bine,Care cu totu-i plin de sine. Ca să devii poet vreodată,Din simplu gazetar, nu-ți este destinat:Să-njuri, să minți, să lingi – și toate deodată,Cred că e mult … Citește mai mult
Unu’ se mândrește cu cât e el de ateuȘi disprețuiește pe oricine crede în Dumnezeu;Altul face urât să te facă să creziAr fi în stare să ți-l bage pe gât ca să-l urmezi.Unul n-are forță, altul e puternic, dar refuză torță bâjbâind în întuneric.Unii se văd salvați, alții se cred pierduțiȘi toți se apără, agresând … Citește mai mult
Vrei tu să fii eroul saloanelor? Ascultă.Tot ce știi nou, vorbește. Sfârșind, schițează hartaLaplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta,Ce preț are făină, pe scurt fă vorbă multă.A sta deoparte singur tăcând e o insultă.Mergi dar și-ndrugă mofturi cu Mită ori cu Marta;De pleacă vreo cocoană, dezvoltă-ți toată artaDe critic, clevetind-o că-i slută … Citește mai mult
Nastratin Hogea odată fiind la o nuntă chematSe duse în haine simple ca sărac biet îmbrăcatNuntașii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băgaCi pe cei cu haine scumpe să trateze alergaȘi după ce așezară la masă pe toți frumosÎl puseră și pe dânsul, în colțul mesei de jos.Nastratin văzând aceasta, se sculă,În grabă alergă și … Citește mai mult
Așa va fi –La noapte, când vom ieși-n pridvorulBisericii zidite de vodă Brâncoveanu,Să-ngenunchem cu sfinții,Cu popiiȘi poporul,În fața Celui care își ia la noapte zborulCa o fregată albă ce traversează oceanul,Ne vom aduce-aminte că ne urâm,DeșiPurtăm în noi aceleași păcate ancestrale,Și-n clipa unanimei iertări sacerdotale,Șireți – ca și strămoșii defuncți –Ne vom priviCu ochi superbi … Citește mai mult
O zi de Paști absurdă-n București,Nevroze ce apar de nicăierea,Miresme dulci și zvonuri nefireștiȘi-ntâi că nu mai vine Învierea.Nici n-ar avea la cine mai veniCând nici un duh la CerNu se mai duceȘi iată a rămas în plină ziIisus Hristos, definitiv pe Cruce!.Ce-nseamnă Înviere pentru noi?Când nici de moarteNu suntem în stare?Și ne ferim de … Citește mai mult
Eu v-am spus odată, că omul când greșește,Adeseori pe altul se dezvinovățește;Iar dacă nu-i rămâne alt chip de îndreptat,Apoi ori întâmplarea, ori dracu-i vinovat.În India bogatăUn cuvios bramin,Deși era în faptăDe rele patimi plin,Însă prin iscusința acea de ipocrit,El da încredințareCă ar avea purtareÎntocmai cum se cade unui bramin cinstit.Oare ipocrizieȘi-ntre bramini să fie?(Sau numai … Citește mai mult
Tot zgârâindu-şi inima duioasăSub casta robă neagră, într-o ziCând se plimba, cu gura lui băloasăŞi ştirbă, mestecând misticării, –Un pişicher de-ureche-l prinse zdravănŞi, aruncându-i în obraz ocări,Îi smulse de pe trupul hâd şi reavănVeşmântul cuvioasei lui chemări.Fusese descheiat pe jumătate!În inimă, păcatele iertateI se-nşirau – mătănii. Palid tare,Taruffe se spovedea. Dar zurbagiulSe mulţumi să-i ia … Citește mai mult