Versuri corectate și adnotate
Cercul al optulea: Bolgia a noua. Semănătorii de dezbinări.Au cine-ar şti, chiar dac-ar fi să spunăde zece ori la rând şi nu-n poeziece răni văzut-am şi cât sânge-n spumă?De bună seamă nu-i uşor a scrie, căci graiului şi minţii nu-i e datcu-a lor puteri atari minuni să-nvie.De-ai sta s-aduni tot neamul spulberatdin ţara Pugliei, aprig … Citește mai mult
La focul pal al lămpii, cuprins parcă de jinduriStă Hipolita-n perne adânci și tot visaAcele fără seamăn, puternice alinturiCe-au tras a naivității ei pudice perdea.Și căuta cu-o lungă privire tulburatăAl inocenței sale azur îndepărtat,Întocmai ca drumețul, când se mai uită-o datăSpre orizontu-albastru ce-n urmă l-a lăsat.Iar ochii ei, prin care se moleșau alarme,Plăcerea mohorâtă, tot … Citește mai mult
„Totul se lămurește – îmi spune-un cirac –Din teorii înțelept predate nouă de dascăl”.Sigur, îndată ce crucea de lemn ați cioplit-o destoinic,Se potrivește deasupra și trupul cel viu, ca osândă.
„Totul se lămurește – îmi spune un cirac –Din teorii înțelept predate nouă de dascăl.”Sigur, îndată ce crucea de lemn ați cioplit-o destoinic,Se potrivește deasupra și trupul cel viu, ca osândă.
Au mormântul…Au mormântul la răscruceCei ce-și curmă viața lor –Crește-acolo-o floare albastră,Floarea osândiților.La răscruce-n noaptea receStăm oftând, muncit de dor –Se mișcă-n bătaia luniiFloarea osândiților.
În cartea asta, fără-ndemânare,Am pus întreaga tinerețe-a mea.Mărturisesc, acum când ea apare,Că multe-aș fi putut să schimb în ea.Dar, cum și firea noastră-i schimbătoare,De ce să fac trecutu-altminterea?Te du, deci, biată pasăre, în zareȘi Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea.O, cititorule, oricine-ai fi,Citește cât mai mult mă poți citi;La urmă vine-osânda, pare-mi-se.Întâiul vers copilu-l migăli;Pe cel de-al … Citește mai mult
Tot zgârâindu-şi inima duioasăSub casta robă neagră, într-o ziCând se plimba, cu gura lui băloasăŞi ştirbă, mestecând misticării, –Un pişicher de-ureche-l prinse zdravănŞi, aruncându-i în obraz ocări,Îi smulse de pe trupul hâd şi reavănVeşmântul cuvioasei lui chemări.Fusese descheiat pe jumătate!În inimă, păcatele iertateI se-nşirau – mătănii. Palid tare,Taruffe se spovedea. Dar zurbagiulSe mulţumi să-i ia … Citește mai mult