A acestui ochi de apă supusă jucărie
Fiind, nu pot culege – mi-s brațele prea mici! –
Nici floarea cea gălbuie ce-mi stă în drum, și nici
Pe cea albastră, soră cu apa cenușie.
O, pulbere de sălcii, stârnită de vreun stol!
O, roze de rogozuri cu trupul devorat!
Mie-i nemișcată luntrea, iar lanțul i-e legat
În fundul-acestei ape – de ce fel de nămol?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nostalgie și regret față de trecut, subliniind incapacitatea de a schimba sau recupera momente pierdute. Imaginea centrală este cea a unui ochi de apă, simbolizând amintirile și emoțiile stagnante.