Peste zi griji destule-s din zori,
Seara lămpile-n casă le-aprind.
Tu în neguri adânci te-nfășori,
Dinainte-mi un joc născocind.
Toate-acestea îmi plac și mă mint:
Feciorelnicu-ți strai chemător,
Înserarea și strada vuind,
Felinarele-n șir mișcător.
Le admir, le iubesc așteptând
Scânteinde cuvinte, culori.
Voi veni ca din nou să m-afund
În al viselor râu curgător.
Cât de albă și falsă poți fi!
Dar minciunile albe le-ador.
Știu că dacă se stinge o zi
Pe-nserate veni-vei în zbor.
Sensul versurilor
The poem speaks of a love that is both alluring and deceptive. The speaker is aware of the falseness but embraces the illusion, finding beauty in the lies and anticipating a reunion in the evening.