Ca leul în fața tabelului lui Mendeleev
amusind feroasele-neferoasele,
de-o neputință frenetică
la sfârșitul de ev
Între Dumnezeu și Genetică
oasele,
mă dor oasele.
În tramvaie, pe-acoperișuri – mă apucă subit
o durere de oase ilogică,
de care-i răspunzător
pitecantropul pitit
în pădurea genealogică.
L-o fi tras un curent glacial dinspre sud
vreun strănut al naturii haotice,
fiindcă-l simt și acum în ciolanul meu ud,
congelat ca un fruct de la tropice.
Îmi lipsește precis o linguriță de iod
un degetar de potasiu-n artere,
neglijate de bunul meu unchi Hesiod
dedat la diete severe.
Îmi lipsește sărutul acela târziu
de femeie dormind în păpușă,
nu-mi lipsește în schimb mortul meu străveziu
mortul meu de la ușă
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de alienare și melancolie, folosind imagini puternice și metafore complexe. Vorbitorul se simte deconectat de prezent, bântuit de trecut și de o senzație vagă de lipsă, simbolizată de "mortul de la ușă". Este o meditație asupra condiției umane, a mortalității și a căutării identității.