E fiecare piatră un veac: fă socoteala,
și dacă via doarme, trezește-o, pentru că
îi trebuie un martor zării,
pe care-o urmărește un străin.
De asemenea, fiecare umbră
invită câte un bărbat:
oceanul care vine-aici, în ciuda marii altitudini.
Usucă-ți lacrima. Ea se prea poate
să se transforme-n fiară veninoasă.
Atunci regatul nostru din nou ar rătăci
pe căile batjocorii și munții,
sătui de viață, ar sângera-n adânc.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului său asupra vieții și naturii. Sugerează o luptă cu suferința și o căutare a unui martor sau a unei înțelegeri în fața unei realități dificile. Tonul este melancolic, cu imagini puternice ale naturii și ale durerii.