O, frumoasă pradă,
Glasul nopții,
Mișcările tale
Instigă febra.
Numai tu, memorie dementă,
Pui mâna pe libertate.
Carnea ta de necuprins
Și tremurândă în oglinzile tulburi,
Acele crime, visule,
Nu mă înveți să le consum?.
Cu voi, fantasme, nu am niciodată măsură.
Și de remușcările voastre mi-e plină inima
Când se face ziuă.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema memoriei și a remușcărilor nocturne. Naratorul se luptă cu fantasmele trecutului, incapabil să găsească alinare și măcinat de sentimente contradictorii. Versurile sugerează o căutare a libertății, dar și o captivitate în amintiri tulburi.