Pribegie prin vara amurgită
De-a lungul snopilor de grâu îngălbeniți. Sub bolți văruite
Unde rândunica intra și ieșea în zbor, am băut un vin înfocat.
Frumoasă-i melancolia și râsul de purpură.
Seara și miresmele întunecate ale ierbii
Ne răcoresc cu fiori frunțile fierbinți.
Ape de argint curg peste treptele codrului,
Noapte și fără de grai o viață uitată.
Prietenie; poteci înfrunzite spre sat.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și nostalgie, rememorând o vară trecută și momente de prietenie într-un cadru natural idilic. Versurile descriu o atmosferă liniștită și contemplativă, accentuând frumusețea efemeră a momentelor trăite.