Această marmură unde doarme o mângâiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja şi luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stâncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzeşte.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniţi să vă pierdeţi
în suspinele priveliştii.
Lucrurile vor înţelege.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă, invitând la pierderea de sine în frumusețea naturii. Elementele din jur sugerează o stare de melancolie și reflecție profundă asupra efemerității și a conexiunii dintre om și natură.