Știi,
cred că ar trebui să mai ieși
din gânduri când le țesei
și să te duci pe unde, uneori,
mai zbori,
nu de-alta, dar a venit o toamnă nouă
și plouă
cu tot felul de stropi,
ambalați în senin sau în chin,
au mai apărut și niște zile noi,
fără noi,
cu melancolia din ploi.
Știi,
mai cred că seara, după ce faci patul
și te închini
să scapi de vini,
ar trebui să lași gândurile
și amurgurile
ca să poți să-ți colinzi visurile,
unul după altul,
cu unul
și altul.
Daniel Vișan-Dimitriu
(4 sept. 2017, Craiova)
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție melancolică asupra trecerii timpului și a importanței de a ne desprinde de gânduri pentru a ne putea urmări visele. Autorul îndeamnă la introspecție și la găsirea liniștii interioare în mijlocul schimbărilor.