Râdeți flori, învăpăiate de al soarelui sărut,
Râdeți fără nicio grijă, vara este la-nceput.
Vă așteaptă-o viață lungă, cu lumină și parfum,
Fericite, încă nu știți că și iarna e pe drum.
Soarele răsare, îl văd strălucind,
Sub sărutul lui florile se-aprind,
Patimaș’ și te-ndreaptă fața către soare
Dar mor, sufocate, în îmbrățișare.
Am fost adus pe lume fără-a fi întrebat,
Instinctele ți-au fost strunite cu putere,
Ce falsă libertate, atâta ți s-a dat,
Ai fost cu totul liber să suferi în tăcere.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a vieții și iluzia libertății. Florile, simbol al frumuseții și bucuriei, sunt sortite pieirii, iar omul este adus pe lume fără a fi întrebat, fiind liber doar să sufere în tăcere.