Cartea a rămas deschisă la o pagină, anume
Când contesa, fericită, se lasă alene-n perne
Iar pajul, foarte tânăr, rușinat închidea ochii
Să nu vadă, doar s-audă fâșitul unei rochii
Ce se lasă ca să cadă pe covorul din budoar
Iar contesa, goală-acuma, îl privește printre gene
Savurând cu voluptate tot ce-i poate oferi
atât tânărul timid din fața-i, dacă ea va porunci
Nu știu ce se-ntâmplă cu ei mai departe,
Acum e deschisă cartea-n altă parte.
Sensul versurilor
Un fragment dintr-o poveste lasă loc imaginației, sugerând o scenă intimă între o contesă și un paj tânăr. Cititorul este lăsat să își imagineze continuarea, accentuând misterul și tentația.