Un ritm cum mă desprinde simt de-această
Dezordine în care rătăcesc.
În voia lui lăsându-mă, găsesc
Lumina blândă pe-o terasă vastă.
Mi-e călăuză ritmul ce trasează
O ordine, și mă despic deplin
De-nencetatul murmur cu venin,
Mai rău decât tăcerea, mută groază.
Se-mprăștie coșmar după coșmar
Prin vorbe hotărâte să scânteie
În spațiul cucerit al plinătății.
Și sunetul profil îmi dă plenar.
Încremenirea formei mi-este cheie.
Durerile-mi închin seninătății.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea ritmului de a elibera de dezordine și de a aduce lumină. Vorbitorul găsește ordine și seninătate prin sunet, transformând durerea în seninătate.