Un cer lipsit de stele
Dă lunii îngâmfate
Obscur fond de contrast
Pentru argintul razei
Sclipiri de-oțel și perlă
Se-aștern pe-a mării cale.
Bărcuțe-aproape negre
Plutesc spre alba zare
Pe limpedea fâșie
A dârei lungi pe apă
Topită lună-n unde
Sub cea care-și arată
Conturul viu, rotundă.
Veghează, guvernează
După senine datini,
De parc-ar fi aproape.
Atenția ne-acordă-a
Luminii mereu calde
Căci este cu Pământul
În strânse vechi relații.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă marină, concentrându-se pe relația dintre lună și mare. Luna, personificată, veghează și guvernează, fiind într-o strânsă legătură cu Pământul.