Constrânsă și exactă,
Desfăt ce nu se surpă,
Te pleci înspre-o vigoare
De foc, ce mă uzurpă.
Nici tu, nici eu: Iubire!
Doar noi, și prin ea – toată
Minunea-n care ființa
Ajunge-adevărată.
Real cu trup, în fine,
Prezent spre a-l cunoaște!
Zeu nevegheat de nimeni,
Ce univers mă naște?.
Țin sufletul în brațe,
Fidel unui volum.
Încet, o suflet! pleacă-ți
Durerile acum.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii ca o forță transformatoare, capabilă să aducă ființa umană la o stare de adevăr și plenitudine. Se reflectă asupra conexiunii dintre suflet și univers, sugerând o călătorie interioară spre descoperirea de sine și eliberarea de durere.