De-aș fi ca tine, stea de foc, statornic,
Nu noaptea – prin văpaia strălucirii –
Cu ochi deschis doar să veghez datornic,
Ca un Ermit neadormit al Firii,
Cum unduie ca patrafirul ape
De-a roată țărmurilor omenești
Sau masca moale să-ți privesc de-aproape,
Când munți și văi – zăpadă – învelești..
Nu! Vreau, statornic și neschimbător,
Pe pieptul drag, în pârg, aflându-mi tihnă,
Să-l simt săltând și scoborând ușor,
Apururi treaz în dulce neodihnă,
Tăcuta răsuflare să-i ascult
În veci – altfel să mor aș vrea mai mult.
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorința de a trăi o iubire eternă și intensă, preferând această trăire efemeră în locul unei existențe solitare și contemplativă. Poetul aspiră la o uniune profundă cu persoana iubită, chiar și în fața morții.