Și-un sânge proaspăt, noi puteri
Eu sorb din largi tării;
Natură, blândă-n mângâieri
La sânul tău mă ții.
Și luntrea unduie pe lac
În ritm de vâsle, lin,
Și munți ce nourii îmbrac
În drumu-ne se-ațin.
Unde mi te-afunzi privire?
Iar vii, vis de fericire?
Piei, oricât de scump ai fi!
Viață, dragoste-s și-aci.
Licăresc în unde
Stele, mii, plutitoare;
Negura pătrunde
Totul până-n zare,
Vânt de zori foșnește
Pe umbrite ape,
Lacul oglindește
Fructul copt aproape.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare și conexiune cu natura. Naratorul găsește putere și consolare în natură, reflectând asupra vieții și a frumuseții efemere a momentului prezent.