Departe de lumea ce luptă și poate
că uită celula sa tristă și strâmbă,
supus eu trăiesc pentru-o jalnică slujbă,
și asta mă duce mai grabnic la moarte.
Dar am lângă masă fereastra-icoană
pe unde pătrunde lumina-n odaie;
și n-aș da vreodată acest colț-văpaie
pentru nimic din splendoare umană!
Fuera del mundo.
Fuera del mundo que batalla y luce
Sin recordar a su infeliz cautivo,
A un trabajo servil sujeto vivo
Que a la muerte temprano me conduce.
Mas hay junto a mi mesa una ventana
Por donde entra la luz; y no daría
Este rincón de la ventana mía
¡Por la mayor esplendidez humana!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de izolare și disprețul față de o viață trăită în slujba altora, preferând simplitatea și lumina găsită într-un colț personal. Vorbește despre o deconectare de lume și o apropiere de sine.