Lebede de aer
cu prelungi gâturi
plutesc printre fânețe
străjuite la capăt
de nouri cu mișcări maiestuoase.
Trei turle ițindu-se în succesiune
ne urmează printre colinele
din stepa unor munți bătrâni
tociți de vânturi, de vremuri schimbătoare.
E ochiul ca o plasă,
o vârșă ce adună timpuri și întinderi
pe retina nostalgiei
care va să vie.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment profund de nostalgie și melancolie, folosind imagini ale naturii și ale trecerii timpului. Ochiul este metaforic prezentat ca o plasă care adună amintiri și experiențe, proiectându-le pe retina nostalgiei.