Mircea Micu – Doina

Către munți în sus,De lebede dus,Asupra-mi să cadăFrageda zăpadă,Să mă țină-n pliscVulturul din pisc,Nori tremurătoriSă am la subțiori,Stelele să-mi steaLângă tâmpla grea,Să aud cum cadeLuna în cascadeSă aud cum curg Brazii în amurgRoua să mă speleDe rău și de rele.Și de-atâta dorSă visez că morSus în munte, sus,De lebede dus.

Cassian Maria Spiridon – Ochiul Ca o Plasă

Lebede de aercu prelungi gâturiplutesc printre fânețestrăjuite la capătde nouri cu mișcări maiestuoase. Trei turle ițindu-se în succesiunene urmează printre colineledin stepa unor munți bătrânitociți de vânturi, de vremuri schimbătoare. E ochiul ca o plasă,o vârșă ce adună timpuri și întinderipe retina nostalgieicare va să vie.

Giorgios Seferis – Hotărârea Uitării

Stai, trecătorule, în fața lacului liniștit;marea ondulată și torturatele corăbii,drumurile ce-nfășurau munți și iveau steletoate sfârșesc aici, la tăcuta suprafață.Acum poți să privești liniștit lebedele,te uită, sunt albe ca somnul nopții,fără atingeri lunecă pe-un tăiș subțirece foarte puțin le înalță deasupra apei.Îți seamănă, streine, aripile calmeși le înțelegiîn timp cete privesc înmărmuriți ochiileilorși frunza copacului … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Caligula

Dorm în umbră legănate lebedele-n puf de undă,Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.Câte-o stea însingurată cată-n aripi să se-ascundăCâte-o lebădă-și îndreaptă capul, ca un nenufar.De pe pod, la miezul nopții, le aruncă mâna bunăPâinea, ce nutrește truda și trudește visătorii.Mâini, lăsați-le flămânde să se-acopere cu lună;Lebezi, așteptați ca pâinea să v-o dea semănătorii.Stea cu … Citește mai mult