Luminos ești
Albul ochilor tăi
Albul laptelui, Maria.
Varniță, abur, tocire
Floarea-reginei, polul
Memorie, ningere.
Ne regăsim în lentoare
Stele fixe
Nori ai lunii noiembrie.
Nisip în gură
groaza de-a nu sângera
Sub fierăstrău în cariere.
Intrând în castel
Prin crenel sufletul meu
Izbucni ca o lavă.
Astenic
Scorpion pe pagina albă
Ascet în ramuri de sidef.
Alb printre icoane
Cu ochii închiși îți sărut
Genunchiul acoperit.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de spiritualitate și amintire printr-o serie de imagini poetice. Sugerează o călătorie interioară complexă, marcată de elemente contradictorii precum puritate și suferință.