O, fluture deschis pe-o mână moale,
Erou de zinc al unei triste farse,
Firul din însetarea ta se toarse,
Mai crezi în calme clipe muzicale?.
Iubind în drum lumina lumii tale
Fluierând de praful aripilor arse.
Roua și mierea arșița le stoarse
Din clătinate turnuri vegetale.
Mai crezi și-acum când vinele sunt goale
În aripile tale inegale?
Nepăsător la deal și trist la vale
Același timp se duse și se-ntoarse.
Și murdări și părăsi, și sparse
Acel mister fragil al minții tale.
Sensul versurilor
The poem reflects on a loss of innocence and the disillusionment that comes with time. The 'zinc hero' symbolizes something once valued that has become tarnished, leaving behind a sense of sadness and questioning of past beliefs.